• cetățenii din Republica Moldova (RM) au reprezentat cel mai numeros grup de rezidenți străini (persoane care au drept legal de ședere temporară sau permanentă) pe teritoriul României. La sfârșitul anului 2006, din 53.606 de rezidenți străini aflați pe teritoriul României, 11.392 erau cetățeni ai RM.
• cetățenii din RM reprezintă majoritatea imigranților în România (cetățeni ai RM care și-au înregistrat domiciliul permanent în România).

• Numai 7,6% din totalul populației declară că a avut o experiență directă, a efectuat o vizită în RM. De altfel, raportat la totalul populaţiei din eșantion care declară că a efectuat o vizită în străinătate (31,3%), putem spune că din românii care au călătorit în viața lor în străinătate, doar fiecare a patra persoană a efectuat o vizită în RM.

• Relativ puțini cetățeni români au întreținut (sau întrețin în mod actual) contacte personale cu persoane din RM.

• numai 11% din totalul populației a considerat că este bine sau foarte bine informat și 82% consideră că nu sunt deloc sau că ar fi puțin informat despre RM.
• 78% dintre cei chestionați identifică RM ca subiect distinct pe agenda publică.
• 57,7% sunt dezinteresați de acest subiect și 21% sunt receptivi.
• Cei între 55-64 de ani sunt mult mai mult receptivi decât tinerii adulţi (18-24 de ani). 12,4% dintre tinerii adulți au fost incluși în categoria de persoane receptive în legătură cu subiectele legate de RM, comparativ cu 28% dintre persoanele aflate în pragul încheierii vieți active (55-64 de ani). 30% din persoanele cu studii superioare față de 15,3% persoane cu studii submedii au fost incluse în categoria de persoane receptive în legătură cu subiectele legate de RM.
• Cei care au efectuat o vizită și cei care au contacte sociale în RM se declară mult mai informați și interesați de a fi informați de subiecte legate de RM, decât populația care n-a călătorit în această țară vecină.
• 21% din populație are o preocupare (mai mult sau mai puțin) sistematică față de RM, iar 57% mai degrabă poate fi inclusă în categoria de orientare lipsită de angajament.

• Naţionalism exclusivist ferm - Total sau parţial de acord cu: „Oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să părăsească România”
• Naţionalism de distanţare ferm – „Românii nu ar trebui să se amestece cu alte naţiuni”
• Naţionalism de distanţare moderat – „În general îmi plac românii mai mult decât oamenii din alte ţări”
• Mândrie naţională neexclusivă fermă – „Este bine să fii român”, „Sunt mândru de România”, „Sunt mândru că sunt român”
• Mândrie naţională neexclusivă moderată – Total sau parţial de acord cu 3 sau 4 din aceste variabile: „Îmi place limba română”, „Este bine să fii român”, „Sunt mândru de România”, „Sunt mândru că sunt român”.
• Mândrie naţională neexclusivă reţinută - Total sau parţial de acord cu 2 din aceste variabile: „Îmi place limba română”, „Este bine să fii român”, „Sunt mândru de România”, „Sunt mândru că sunt român”.
• Distanţare de forme de mândrie naţională - Total sau parţial de acord cu maximum unul din aceste variabile: „Îmi place limba română”, „Este bine să fii român”, „Sunt mândru de România”, „Sunt mândru că sunt român”.

• 38% din respondenţi se caracterizează printr-un naţionalism de distanţare moderat, în timp ce 26% sunt naţionalişti exclusivişti fermi sau naţionalişti de distanţare fermă.

• Naţionaliştii exclusivişti sunt supra-reprezentaţi în cadrul grupului de respondenţi cu studii preuniversitare – 33% dintre naţionaliştii exclusivişti au studii inferioare (primare), iar dintre cei cu mândrie naţională neexclusivistă, 24,4% au studii superioare faţă de media de 18,2% din totalul eşantionului de respondenţi şi 73,3% deţin studii medii.

• Tinerii până în 34 de ani sunt mai degrabă supra-reprezentaţi în interiorul grupurilor cu un naţionalism foarte jos – mândrie naţională reţinută sau deloc; categoria de vârsta medie – între 34 şi 54 de ani – este mai degrabă supra-reprezentată în interiorul grupurilor cu mândrie naţională moderată, în timp ce persoanele în vârstă – adică cei trecuţi de 54 de ani sunt supra-reprezentaţi în două grupuri extreme – fie în cadrul celor lipsiţi de forme de mândrie naţională, fie distribuiţi uniform, în general conform cu media din totalul populaţiei, în cadrul grupurilor de naţionalişti – fie ei exclusivişti, de distanţare fermă sau moderată.

• Grupul celor cu mândrie naţională neexclusivistă reţinută şi a celor distanţaţi de forme de mândrie naţională este sub-reprezentat în raport cu media în regiunea Moldovei: din primul grup, aici se regăsesc doar 7,3% faţă de 23,8% total respondenţi din Moldova şi 1,9% faţă de 2,9% total respondenţi caracterizaţi prin mândrie naţională neexclusivistă reţinută.

• În mediul urban, cel mai reprezentat grup este cel al românilor caracterizaţi prin mândrie naţională neexclusivistă reţinută (78,6%), iar în mediul rural, cel mai bine reprezentaţi sînt românii naţionalişti de distanţă fermă (54,2%)

• Cei mai mulţi bărbaţi (57%) fac parte din grupul caracterizat prin mândrie naţională neexclusivistă reţinută, în timp ce femeile sînt cel mai bine reprezentate în cadrul grupului naţionaliştilor de distanţare fermă.

• 65 % dintre naţionaliştii exclusivişti şi 65% dintre cei de distanţare fermă consideră că era mult mai bine sau ceva mai bine înainte de 1989, însă doar 11% din naţionaliştii exclusivişti consideră comunismul o idee bună şi corect aplicată, iar 40%- că e o idee bună, dar greşit aplicată.

• Naţionaliştii exclusivişi consideră, în cea mai mare proporţie faţă de alte grupuri, că atât URSS, cât şi Germania nazistă, atât conducătorii români la acea vreme, cât şi poporul român, poartă responsabilitatea pierderii Basarabiei.
• În ceea ce priveşte vinovăţia poporului român, câteva grupuri tind să îl învinovăţească într-o proporţie mult mai mare decât altele: e vorba de naţionaliştii exclusivişti, pe de o parte, şi de cei caracterizaţi de o mândrie naţională neexclusivistă moderată sau reţinută.

• La întrebarea referitoare la acceptarea independentei Transnistriei după modelul Kosovo, grupul cel mai dispus să cadă de acord cu această soluţie este grupul naţionaliştilor exclusivişti (14,1%)

• Grupul naţionaliştilor exclusivişti fermi (27,60%) şi grupul celor care se distanţează de orice formă de mândrie naţională (26%) sunt cele mai predispuse să accepte existenţa unei limbi separate – cea moldovenească.
• Grupurile care se opun cel mai vehement transformării limbii ruse în limba oficială a Republicii Moldova sunt cele două extreme: pe de o parte, naţionaliştii exclusivişti (56,30%), de pe altă parte, cei care se distanţează de orice forme de mândrie naţională (35,8%).

• 65% dintre respondenţi se declară ca fiind deloc interesaţi sau interesaţi într-o mică măsură de politicile României vizavi de Republica Moldova.
• 71% dintre români sunt de acord într-o mare sau într-o foarte mare măsură că România ar trebui să păstreze bune relaţii cu RM indiferent de cine se află la putere acolo. Naţionaliştii de distanţare fermă (84,4%) şi moderată (78,7%), urmaţi de cei caracterizaţi prin mândrie naţională fermă (75,9) sunt cei mai mari susţinători. Naţionaliştii exclusivişti (64,7%) şi cei cu mândrie naţională moderată (61,2%) sau reţinută (56%) înregistrează scoruri similare, însă inferioare grupurilor menţionate anterior.

Capitolul 3

• 74% din populaţie respinge ideea existenţei unei limbi moldoveneşti separate şi numai 13% subscriu la poziţia considerării graiului moldovenesc ca limbă separată.

• Mai mult de jumătate din populaţia care a evaluat dificultăţile de înţelegere a graiului românesc vorbit în Republica Moldova (57,6 %) nu raportează nici o dificultate de înţelegere, în timp ce doar 2,3% din respondenţi au optat pentru varianta de răspuns “N-am înţeles aproape nimic din ce mi-a spus”.
• Putem vorbi de o tendinţă marcantă, dar nicidecum dominantă, de asumare a unor dificultăţi de comunicare cu persoane venite din Republica Moldova, atribuite diferenţelor interdialectale.

• 49,1% din români afirmă că “le place mult” felul în care vorbesc locuitorii din Republica Moldova şi doar 19,1% au mici rezerve în acest sens.
• Totuşi, spre deosebire de alte varietăţi dialectale (ardeleni sau bucureşteni), graiul vorbit în Republica Moldova se bucură de mai puţină apreciere.

• Asemănările dintre românii din România şi locuitorii din Republica Moldova sunt: unitatea lingvistică (40%) şi etnică (24%) bazată pe o istorie comună (8,7%). Practic 85% dintre români reiterează unitatea aceasta fiind poziţia univoc dominantă, şi numai 14,4% declară că nu văd o asemănare sau nu răspund la această întrebare.
• Discursul diferenţialist are mai puţin aderenţi: 37,1% din populaţie a punctat o diferenţă dintre români şi locuitorii din RM, restul nu observă nici o diferenţă sau nu răspund la această întrebare.
• În ceea ce priveşte conţinutul diferenţelor, 20,4% din populaţie consideră că acesta este de natură lingvistică, apoi cel legat de sistemul de valori (19,5%), tradiţii (14,3%) şi istorie (12,7%)

• În topul caracteristicilor atribuite locuitorilor din Republica Moldova de către români se situează: muncitori şi harnici (23%), uniţi (18%), toleranţi (17%), paşnici (17%).
• 49,5% din populaţie ar prefera relaţii sociale de intimitate cu cei originari din Republica Moldova, iar 30% relaţii sociale de apropriere; în jur de 10% i-ar vedea doar ca vizitatori în România.

1. respectarea legilor (62%)
2. sistemul de educație (60%)
3. sistemul de sănătate (54%)
4. nivelul de trai (51%).

• respondenţii sunt împărţiţi în două privind ce a fost comunismul: a fost o idee bună pentru 49%! (din care, pentru 9% a fost o idee bună bine aplicată și pentru 40% a fost o idee bună greșit aplicată); doar pentru 35% comunismul nu este o idee bună.

• 34% nu știu sau nu răspund
• 12% dau un răspuns evaziv, cum că le vine în minte “alt cuvânt”, decât cele 13 variante de răspuns sugerate.

• majoritatea românilor nu urmăresc în cea mai mare parte agenda Republica Moldova și nu cunosc/înțeleg raporturile de forțe, actorii implicați, puterea României în acest proces, situarea țării noastre și a celei vecine în contextul internațional.

• numărul de cetăţenii redobândite a crescut de la nivele neglijabile în 2004 la aproape 22000 în 2009.

• 27% răspund favorabil (foarte mare - 6% şi mare - 21%); 65% dintre respondenţi consideră că au un interes mic; doar 7% figurează la rubrica NŞ/NR.

• 72% consideră că „Republica Moldova este o ţară europeană şi ar trebui să devină membră a Uniunii Europene”.
• 11% cred că destinul ţării vecine ţine de spaţiul rusesc şi ar trebui să rămână parte a sferei de influenţă rusească.
• 65% sunt de acord că „România ar trebui să sprijine prin toate mijloacele posibile aderarea Republicii Moldova la UE” (41% susţin asta în mare măsură şi 24% în foarte mare).
• 71% sunt de acord că „România trebuie să păstreze relaţii bune cu Republica Moldova indiferent cine este la putere acolo”