forex trading logo
Română (România)English (United Kingdom)


Perioade Istorici Carti Forum

Autentificare



Evenimente viitoare

No current events.

Evenimente trecute

Parteneri

Banner
Banner
Home
DUPĂ JERTFĂ
Zăbralnic de doliu s-a aşternut peste întreaga simţire românească. Moldova de peste Prut este din nou smulsă de la pământul strămoşesc. Jumătatea de Apus a Moldovei de sus este, la rându-i, ruptă din trupul bătrânei moşii a lui Ştefan cel Mare. Nemiloasă ursită de pe urma căreia acest pământ sfânt, care a pătimit nesfârşit în scurgerea vremii, este supus astăzi celei mai grele dintre toate durerile ce i-au căzut cândva în sarcină.
Lespedea de mormânt dată la o parte acum aproape un sfert de veac cade din nou cu sgomot care răsună jalnic până în adâncul inimii româneşti. Sub a ei greutate iarăşi se îngroapă de vii toate năzuinţele de veacuri – o clipă împlinite – ale unui popor vechiu pe aceste locuri de 2.000 de ani. Acest popor n-a uitat niciodată nimic şi a ştiut să fie răbdător; dacă în acest răstimp n-a pierit, în pofida atâtor pofte nelegiuite şi apăsări nedrepte, înseamnă că nimic nu-i poate sdrobi viaţa [...]
Înlocuitoare a bazileilor bizantini şi ocrotitoare a legii de Răsărit în numele lor, România nepieritoare a ştiut să stăvilească neorânduielile primejdioase în acest ungher oropsit al Europei, fapt de care nu s-a ţinut seamă. Când ai rădăcini adânc înfipte în glia strămoşească, aşa cum le are România, deşi lipsită de prieteni, nimic nu te poate desrădăcina. Vremelnic este gonită de aici sau de dincolo, datorit fie puterii brutale, fie înţelegerilor politice cari nu vor să ştie ce este drept şi sfânt, dar ca rândunica, ea nu-şi uită cuibul pe care şi-l reface cu încăpăţânare acolo unde el a fost stricat.
Tânguielile acum sunt de prisos. Viitorul trebuie privit bărbăteşte. Greşelile săvârşite să fie uitate, dar să nu se mai repete. Dacă clipele de faţă cer o atât de dureroasă jertfă, să cătăm să nu pierdem nimic din vlaga pe care un popor conştient pe drepturile lui istorice, etnice şi vitale trebuie să şi-o păstreze pentru timpurile prielnice. Dreptatea, oricât de călcată în picoare, se ridică la vremea ei. Generaţia tânără, care n-a cunoscut vărsarea de sânge de pe urma căreia am adus din nou la sânul patriei mume tot pământul românesc, să nu desnădăjduiască. Ei îi este dat să păstreze vie flacăra sfântă a ceea ce veacuri de-a rândul a fost visul străbunilor. I-am dat făclia nestinsă, din durere să nu-i cadă din mână. Dimpotrivă, să se încleşteze mai tare.
În sfintele noastre mănăstiri, adevărate podoabe de artă şi civilizaţie, sub lespezi de piatră adânc săpate, zac în somnul lor de veci voievozi apărători ai locurilor pierdute, cari şi ei au cunoscut clipe grozave. Din mormântul acestora ne vine glasul de la care să luăm îmbărbătare. Se pare că se aude în văzduh clinchetul spadelor, sunetul prelung al buciumului, vâjâitul săgeţilor şi urletul de iureş al plăieşilor şi călăreţilor moldoveni. Ascultători ai acestui glas, să stăm neadormiţi, de veghe, cu credinţă că aşteptarea nu va fi zadarnică.
Să fim cu doliul în suflet, cu amintirea neştearsă şi încredere în viitor. Orice s-ar întâmpla, sunt file cari nu pot fi rupte din istoria unui neam. Sufletul moldoveanului a dăinuit timp de peste un veac sub ocupaţie străină. Aşa l-am găsit, rămas neatins, cutreierând întregul pământ moldovenesc, al cărui hotar este răbojit cu pietre cari se numesc Suceava, Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, Chilia. Când ele au fost puse, mulţi erau mărunţi, alţii nu se născuseră încă. Zimbrul lui Bogdan rămâne de strajă în stema României nepieritoare.
Vouă, morţi pentru întregire, vă cerem iertare. Ne închinăm cu smerenie în faţa oaselor voastre. Dormiţi în pace, zorii zilei prevăzuţi de Mateevici se vor întoarce.

(Text publicat în ziarul Universul, 4 iulie 1940;
Emanoil Hagi Moscu, istoric şi genealogist,
a semnat articolul în calitate de
„fost deputat de Lăpuşna“)
 


Motorizat de Joomla!.