forex trading logo
Română (România)English (United Kingdom)


Perioade Istorici Carti Forum

Autentificare



Evenimente viitoare

No current events.

Evenimente trecute

Parteneri

Banner
Banner
Home
COMOARA LUI AUREL ŞTEFANELLI
● A dispărut o ladă cu manuscrise de la Mihai Eminescu ● Tratament diferit pentru marele poet, faţă de Constantin Stere ● Un dosar completat de NKVD, plin de curiozităţi ● Membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, apărător al comuniştilor, condamnat de ei

Istoriile literare încă pot fi scrise fără pomenirea acestui nume – Aurel T. Ştefanelli. Dacă însă citim fragmentele din această scrisoare trimisă în iulie 1993 din Fălticeni la Iaşi domnului Valeriu Suslaru, preşedinte al Societăţii Cultură fără frontieră, ne convingem că Aurel Ştefanelli are toate şansele de a ajunge în paginile celor mai importante ediţii de istorie literară şi chiar ale manualelor şcolare. „Cu ocazia manifestărilor [este vorba despre comemorarea lui Eugen Lovinescu, la Fălticeni] m-am reîntâlnit cu dl Eugen Dumitriu, muzeograf (pensionar), care a organizat «Galeria oamenilor de seamă» din Fălticeni şi care mi-a relatat următoarele: Aurel Ştefanelli, avocat, fiul lui Teodor Ştefanelli – prietenul lui Mihai Eminescu – poseda o ladă ce conţinea scrisori ale lui Mihai Eminescu, Ion Slavici, Ciprian Porumbescu. În anul 1940, când în Basarabia au venit ruşii, Aurel Ştefanelli a fost deportat, iar lada cu aceste scrisori de valoare nu se mai ştie unde ar mai putea fi. Se ştie doar că Aurel Ştefanelli era prieten cu o dentistă ce se numea Herzwolf (s-ar traduce Inimă de lup).

Dl. Iurie Colesnic, directorul Muzeului de Istorie Literară al Moldovei din Chişinău, ar putea şti ceva despre această ladă cu scrisori de valoare? Apelez la dvs. ca, prin relaţiile pe care le aveţi, să putem depista aceste scrisori valoroase, pentru a fi puse în siguranţă, ca fond documentar al Academiei Române. Fălticeni, 18-VII-1993.“ Numele semnatarului a rămas pentru mine indescifrabil, mesajul în schimb este de o importanţă covârşitoare, legând de Basarabia un tezaur literar provenit de la Eminescu, Slavici, Porumbescu.

Aurel T. Ştefanelli, conştient de comoara pe care o primise ca moştenire după ce, în 1920, moare la Câmpulung tatăl său, Teodor Ştefanelli, urmat în 1928 de mama lui, Emilia, nu se grăbeşte să dea publicităţii materialele de care dispunea. Părintele său Teodor V. Ştefanelli (1848-1920) a fost un cunoscut istoric şi scriitor bucovinean, coleg de şcoală şi de universitate cu Mihai Eminescu, fruntaş al luptei pentru unitatea naţională a românilor, membru corespondent (1898) şi membru titular (1910) al Academiei Române. Ne intrigă acest lucru pentru faptul că, în cazul prietenului său Roman C. Stere, fiul lui Constantin Stere, Aurel Ştefanelli a procedat foarte corect: a salvat pentru posteritate epilogul romanului lui Constantin Stere În preajma revoluţiei.

Îndemnat parcă de un resort interior, Aurel Ştefanelli publică în revista Viaţa Românească, nr. 4–5/1937, un valoros text literar cu un comentariu la obiect. Era vorba despre Epilogul romanului În preajma revoluţiei, pe care fiul lui C. Stere i-l trimisese, însoţit şi de o scrisoare, în care îi relata circumstanţele redactării acelor pagini. Suntem în drept să ne întrebăm: dacă Aurel Ştefanelli a ştiut atât de bine valoarea unei asemenea scrisori, atunci de ce n-a găsit timp şi pentru publicarea scrisorilor ţinute pe fundul lăzii moştenite şi aduse la Soroca tocmai de la Câmpulung? Răspunsul, probabil, este tăinuit în biografia lui. Iar biografia lui Aurel Ştefanelli este deosebit de interesantă şi sugestivă pentru o bună parte din generaţia sa. Şi-a făcut studiile primare în orăşelul de baştină. Marile somităţi literare erau bine cunoscute în familia lor, graţie faptului că Teodor Ştefanelli a fost în relaţii de amiciţie cu mulţi dintre ei. Alegerea Facultăţii de Drept pentru obţinerea studiilor superioare a venit ca o continuare firească a relaţiilor de familie. A învăţat mai întâi la Cernăuţi, apoi la Iaşi şi, la 15 octombrie 1918, provincia proaspăt intrată în componenţa României Mari îl primeşte cu funcţie la judecătoria din Soroca. Până la 18 august 1920 este judecător inferior la Tribunalul din localitate. Un an a fost judecător de pace la sectorul nr.1 din Soroca, iar din 1921 a început să practice şi avocatura.

Fişa lui biografică, completată la NKVD şi inclusă în dosarul nr. 1.038, deschis la 30 iunie 1940 şi încheiat la 9 septembrie 1940, ne relevă mai multe curiozităţi, dar pe noi ne interesează îndeosebi două momente: data naşterii – 1 ianuarie 1891 – şi faptul că la rubrica profesiune e scris avocat, iar la punctul următor, unde era întrebat de locul serviciului, a răspuns: primar al oraşului Soroca şi apărător. Deci dintre toate posturile pe care le-a ocupat, Aurel Ştefanelli a preferat să se menţioneze numai două, deşi a activat în parlamentul ţării (1932–1933) şi a fost prefect de Soroca (1938). Cum era şi firesc în acea vreme când viaţa politică era mult polarizată, a făcut parte din două partide. Din 1931 până în 1938 a fost membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, iar din 1938 – al Partidului Renaşterii Naţionale. Firul acestei biografii are nişte răsuciri clasice. Avocatul Aurel Ştefanelli, membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, iese în apărarea comuniştilor. Cităm din interogatoriul luat la 12 iunie 1940: Anchetatorul (Copaci P.G.): – Fiind avocat, aţi apărat în proces şi criminali?

Inculpatul: – Da, în general participam la procesele criminalilor de drept comun, cum şi în procesele civile. În toţi anii de activitate în avocatură am participat la două procese politice ale partidului tineretului comunist. Primul proces asupra comuniştilor a avut loc în 1930 sau 1931, nu-mi amintesc prea bine când anume, la tribunalul din Soroca, un proces intentat la 12-15 oameni care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate, de la 3 luni şi până la 5 ani. Alt proces asupra comuniştilor a avut loc prin 1934, tot la Soroca, unde au apărut în faţa justiţiei 10–12 oameni, care la fel au primit termene de la o lună până la cinci ani privaţiune de libertate.“

Şi ironia soartei a făcut ca el, apărătorul comuniştilor de altădată, primarul pentru care toţi cei anchetaţi au dat nişte referinţe strălucite, să cadă răpus chiar de comunişti. Când anchetatorului i-a fost restituit dosarul, fiindcă nu exista temeiul juridic de condamnare, iar el trebuia totuşi condamnat, acela i-a găsit formula de acuzare salvatoare pentru el şi pentru tot NKVD-ul: „Ştefanelli Aurel Feodorovici, pentru luptă activă împotriva mişcării revoluţionare, este condamnat la privaţiune de libertate pe un termen de opt ani, cu ispăşirea pedepsei într-un lagăr de corecţie prin muncă, socotindu-i-se termenul de la 30 iunie 1940.“

Într-un timp foarte scurt, juristul Ştefanelli, fiind închis în închisoarea orăşenească, are posibilitatea să cunoască pe viu metodele de represiune ale administraţiei sovietice. La 5 august, preşedintele comitetului orăşenesc al deputaţilor poporului din Soroca, adică noul primar, semnează următoarea adeverinţă pe un formular pe al cărui colţ este scris: R.S.S. Ucraineană, Comitetul executiv orăşenesc Soroca: „Este eliberată această adeverinţă cetăţeanului Ştefanelli Aurel Feodorovici, locuitor al or. Soroca, care până la sosirea armatei sovietice locuia pe strada Principele Carol nr. 17. Ştefanelli Aurel Feodorovici s-a născut în Bucovina, provenienţă socială avocat. Din septembrie 1939 şi până la 28 iunie 1940 a fost primar al Sorocii. A fost membru al Partidului Ţărănist, mare evreefil şi om cinstit. Avere în Soroca n-are.“

Referinţa este minunată. Dar anchetatorul n-are ce face cu ea. Şi, prin metode obişnuite atunci, prin torturi şi bătaie, încearcă să obţină de la el mărturisiri. Se vede că s-a cam întrecut cu măsura, deoarece vine rândul medicului să dea şi el o adeverinţă. Şi urmaşul lui Hipocrat scrie, la 10 septembrie: „În urma consultării am stabilit starea sănătăţii satisfăcătoare.“ Astfel, fostul primar şi potenţialul scriitor s-a pomenit în Siberia, în Ivdellag, unde la 31 ianuarie 1945 a fost cusută în dosar ultima filă cu nota nr. 56.819, care spune că la 30 ianuarie 1945 Aurel Ştefanelli a murit. Avea 54 de ani.

Lada care ne interesează nu figurează în materialele anchetei, ba chiar mai mult, acolo este o adeverinţă semnată de anchetatorul Iţkevici, prin care se motivează lipsa procesului verbal al reţinerii lui A. Ştefanelli prin faptul că locuinţa lui n-a fost percheziţionată şi deci obiectele sale au rămas neatinse. În dosar nu există materiale referitoare la prietena lui Ştefanelli, nici cu privire la sora lui, Viorica Ştefanelli, pe atunci, în etate de 50 de ani, care se afla în întreţinerea lui. Deci lada a rămas în paza celor două femei, despre destinul cărora nu ştim nimic.

La 10 aprilie 1989, când în cele din urmă Aurel Ştefanelli a fost reabilitat, autorităţile n-au avut cui comunica vestea, deoarece pe teritoriul Basarabiei nu se mai aflau nici rude, nici prieteni apropiaţi, care s-ar fi interesat de soarta lui. Mă mângâie gândul că lada cu inestimabilele documente a luminat pentru o clipă destinul lui Aurel Ştefanelli. Şi trag nădejde că ea va reapărea într-o zi...
 


Motorizat de Joomla!.