Meniu principal
Reportaje
Comunicate de presa
Autentificare
Evenimente viitoare
No current events.
Evenimente trecute
- 18.04.2011 - 04.05.2011 Expozitie manastiri rupestre B...
- 26.03.2011 - 26.03.2011 93 de ani de la Unirea Basarab...
- 07.10.2010 - 09.10.2010 SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ între...
- 14.06.2010 - 15.06.2010 ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA...
- 29.03.2010 - 30.03.2010 Democraţie vs. Totalitarism: ...
Parteneri
| Mitropolia Basarabiei |
Page 1 of 6 There are no translations available. La 13 decembrie 2001, Curtea europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a dat publicităţii o Hotărâre judecătorească în Cazul Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova. Guvernul Republicii Moldova este găsit vinovat de faptul că a încălcat libertatea religioasă, refuzând să înregistreze Mitropolia Basarabiei.Vom urma, într-o succintă privire, drumul străbătut de "blânda Basarabie", cum o numea Eminescu, şi de biserica ei, aflată, multă vreme, la sânul neamului şi al bisericii româneşti, apoi, în răstimpuri, ruptă brutal şi „înlănţuită” întru mucenicească petrecere a înstrăinării. După Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii Creştine în Ierusalim, sorţii au hotărât ca Sf. Apostol Andrei să fie mesagerul veştii celei noi, a creştinismului, în părţile Dunării de Jos. Potrivit istoricilor bisericeşti, el a propovăduit învăţătura lui Hristos “în Pont, Tracia şi Scythia“. În secolul XIV, istoricul bizantin Nichifor Calist scria că apostolul Andrei şi-a întins activitatea misionară până în “pustiurile scitice“, adică în regiunile din nordul Mării Negre, printre care putem recunoaşte şi teritoriul Basarabiei de astăzi. Cercetări mai recente acreditează, de asemenea, prezenţa misionară la Dunărea de Jos şi a Sfântului Apostol Filip. După cucerirea Daciei de către romani, creştinismul a continuat să se răspândească prin intermediul coloniştilor, al militarilor sau al negustorilor din diferite părţi ale imperiului. S-au identificat numeroase bazilici, precum şi diferite obiecte de artă creştină care atestă existenţa unei bogate şi înfloritoare vieţi religioase în fosta provincie romană şi în ţinuturile dunăreano-pontice. Amintim dintre mărturiile cu deosebire relevante în prezentul context pe acelea din zona de confluenţă a Prutului cu Dunărea unde, la Barboşi, s-au descoperit diferite obiecte de cult: o cruce, o amforă cu monograma creştină şi altele. Recent, săpăturile arheologice din aceeaşi zonă au scos la iveală un mormânt paleocreştin, aparţinând unui daco-roman, pe nume Inocens. Teritoriul dintre Prut şi Nistru face parte organic din aria de formare a poporului român, pe cuprinsul căreia etnogeneza şi creştinarea neamului nostru au mers mână în mână. Limba română şi creştinismul din această parte a pământului românesc sunt, în acest sens, o dovadă de necontestat. În satele româneşti existau bisericuţe-clădiri mici, din lemn sau din nuiele împletite, în care preoţi ortodocşi ţineau credincioşii în jurul altarelor dreptei credinţe. Este de înţeles că în spaţiul românesc existau episcopi, căci numeroşilor preoţi le era greu să străbată, în condiţiile vremii, distanţele foarte lungi, pentru a fi hirotoniţi la Târnovo, Vicina sau Vidin. În anul 1353, este atestată documentar existenţa episcopului Chiril Românul în ţara bolohovenilor, situată pe teritoriul Bucovinei. În a doua jumătate a secolului XIV, prin reunirea diferitelor formaţiuni politice existente între Carpaţi, Nistru şi Marea Neagră, s-a întemeiat şi s-a organizat statul independent Moldova. Maxima extindere a noului stat independent este atestată, în 1392, în timpul lui Roman I: “de la munte (Carpaţi) până la mare (Marea Neagră)”, cuprinzând, aşadar, întregul teritoriu dintre Prut şi Nistru. |