După cum aţi aflat din numărul anterior, lucrarea Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportaţi în Siberia, culese de Dumitru Covalciuc, în curs de apariţie la Editura Curtea Veche (ediţie şi note de autoarea acestor rânduri) rememorează episoade tragice dintr-o perioadă tulbure a istoriei contemporane, respectiv deportarea românilor basarabeni şi bucovineni la 13 iunie 1941, efectuată de puterea sovietică.
Liliana COROBCA
● Vagoane cu oameni ca peştii în conserve, sleiţi de foame şi sete ● Cei morţi erau aruncaţi din tren ● Apa de băut? Stropi de ploaie, adunaţi în gamele ● Naştere sub privirile tuturor ● Bebeluşi urlând de foame sau pierind în faţa părinţilor distruşi ● În bordeie de pământ şi barăci, cu ploşniţele colcăind ● Kazahi, uzbeci, tătari, poloni, români, nemţi de pe Volga, ceceni – exterminaţi ● Împuşcat fără avertisment, pentru că a depăşit zona interzisă ca să culeagă poame
În iunie 1941, în urma intrării în război contra Uniunii Sovietice alături de Germania lui Hitler, românii au recâştigat teritoriile ocupate cu forţa în vara anului 1940. Antonescu nu s-a oprit la Nistru, ducând un război pe pământ străin.
În iunie 1940, în urma ultimatumului sovietic, Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa au intrat în componenţa U.R.S.S. Românii de aici, căzuţi sub stăpânire bolşevică, au cunoscut calvarul suferinţelor şi umilinţelor. Mărturii, unele inedite, publicate în paginile noastre, aduc cititorilor de peste timp ecouri ale celor întâmplate atunci, cu repercusiuni până în zilele noastre.
Care a fost locul României în planurile de război germane? Iată o întrebare al cărei răspuns col. Dr. Alesandru Duţu încearcă să-l găsească în analiza documentelor de epocă germane.
Foto-Video