forex trading logo
Română (România)English (United Kingdom)


Perioade Istorici Carti Forum

Autentificare



Evenimente viitoare

No current events.

Evenimente trecute

Parteneri

Banner
Banner
Home
DE CE AVEM O PRESĂ PROASTĂ
There are no translations available.

Textul ce îl prezentăm în continuare provine din Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe. Prin ideile pe care le susţine şi, mai ales, prin data la care a fost redactat, el nu cere prea multe comentarii. Semnatarul scrisorii adresate lui Grigore Gafencu, ministrul de Externe, este Ioan Pelivan , avocat şi om politic. A făcut parte din delegaţia românilor basarabeni la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 (Magazin istoric, nr. 12/1993).
D. PREDA

Domnule Ministru, La adunarea gospodărească ce Dl. Prim-Ministru a binevoit să prezideze la Chişinău, sâmbătă 27 ianuarie a.c., s-au ridicat şi s-au discutat o serie de chestiuni foarte importante, care de mult aşteaptă rezolvarea lor.

În timpul discuţiilor, Dl. Prim-Ministru a subliniat, şi cu drept cuvânt, că în anul acesta, 1940, trebuie rezolvate cu preferinţă acele chestiuni care au caracterul de strictă actualitate şi de urgenţă şi care sunt în legătură cu înzestrarea scumpei noastre armate. Subsemnatul ţiu de datoria mea să atrag respectuos atenţia D-voastră binevoitoare, pe calea acestei scrisori, asupra unei chestiuni care, după umila mea părere, şi ea intră în cadrul mijloacelor de apărare naţională şi care de mult trebuia rezolvată. Iată despre ce este vorba.

O bună parte din reprezentanţii noştri diplomatici, precum şi ataşaţii de presă, nu pot, acolo unde sunt acreditaţi, să apere interesele ţării lor aşa cum trebuie, pentru simplul motiv că nu o cunosc îndeajuns. Şi nu o cunosc nu numai din vina lor, ci mai ales din lipsa de bună organizare. Subliniez acest neajuns, mai ales când este vorba de reprezentanţii noştri la Moscova, Budapesta şi Sofia, unde lumea politică şi presa de acolo ne sunt ostile. Şi vorbesc în special de aceşti reprezentanţi. Pentru că chestia Basarabiei, Transilvaniei şi Dobrogei nu odată va fi pusă în discuţie de statele vecine ce revendică aceste provincii şi pentru că, în primul rând, anume aceşti reprezentanţi au datoria să ia apărarea cauzei noastre şi să lumineze opinia publică din ţările unde sunt chemaţi să-şi servească ţara.

Pentru a-şi face datoria pe deplin, de pildă reprezentanţii noştri de la Moscova, pe lângă că trebuie să cunoască bine Rusia Sovietică, ar trebui să cunoască la perfecţie şi chestiunea Basarabiei, adică mai concret, drepturile noastre asupra acestei provincii, din punct de vedere istoric, etnic, geografic, economic şi al autodeterminării.

Tot aşa şi tot din aceste puncte de vedere, ar trebui ca reprezentanţii noştri de la Budapesta să cunoască chestia Ardealului şi Banatului, iar cei de la Sofia – chestia Dobrogei (minus, bineînţeles, chestia autodeterminării). Din nenorocire însă, constat cu durere, reprezentanţii noştri în străinătate, în genere, nu cunosc suficient provinciile noastre dezrobite. Aceasta este, în mare parte, cauza atâtor confuzii în opinia publică chiar din Franţa şi mai ales din Anglia şi Italia, unde avem o „presă proastă“ şi unde mereu câştigă simpatie propaganda iredentistă ungară, moscovită şi bulgară. Dar se pune întrebarea: de ce diplomaţii noştri nu cunosc chestiunile provinciilor dezrobite, chiar când doresc să le cunoască? Iată răspunsul: Pe de o parte, nu numai în liceele noastre, dar chiar şi la facultăţile respective, aceste chestiuni sunt tratate în mod cu totul nesatisfăcător. Iar pe de altă parte, nici literatura noastră istorică nu s-a îndeletnicit cu ele, în măsura suficientă, mai ales în ce priveşte Basarabia.

Cum deci diplomaţii noştri, mai ales cei tineri, ar putea să cunoască aceste chestiuni? Şi cum am putea în mod practic izbuti ca ei să fie pregătiţi mai bine, pentru a-şi putea îndeplini cu succes misiunea? Pentru rezolvarea acestor chestiuni, subsemnatul îndrăznesc să fac următoarele propuneri practice:
I. O BIBLIOTECĂ
Să se înfiinţeze la Ministerul Afacerilor Străine, după cum s-a făcut acum 15-20 ani la Belgrad şi Varşovia, o bibliotecă – cu mai multe secţiuni: ardeleană, basarabeană, bucovineană, dobrogeană... fiecare secţiune provincială având literatura ce o priveşte. Cu alcătuirea fiecărei secţiuni să fie însărcinată o comisie specială, compusă din oameni competenţi în materie. Avem noi doar academicieni destui, proveniţi din provinciile alipite.
În ceea ce priveşte formarea secţiei basarabene, subsemnatul ţiu să aduc la cunoştinţa D-voastră, că în afară de izvoarele franceze, germane, polone, române, etc., în însăşi literatura şi publicistica rusă găsim o mulţime de autori, chiar cu reputaţie şi autoritate recunoscute, ca: Scalcovschi, Egunoff, Zaşciuc, Palauzoff, Afanasieff-Ciujbinski, Soroca, Semionoff-Tianşanski, Ciciagov, Durnovo, Stadnitzki, Curopatkin, Casso, Urusoff, Nacco, etc., etc., care cu un lux de argumente vin, involuntar, întru apărarea drepturilor noastre imprescriptibile asupra Moldovei dintre Prut şi Nistru. Rămâne numai ca operele lor să fie procurate (fie în Basarabia, fie în străinătate) şi traduse.
II. UN EXAMEN SERIOS
După înfiinţarea acestei biblioteci, este necesare ca tinerii noştri diplomaţi, aspiranţi la posturile de miniştri plenipotenţiari, înainte de a li se încredinţa aceste posturi (mai ales la Moscova, Budapesta şi Sofia), să fie supuşi unui examen serios, pentru a li se verifica cunoştinţele şi pentru a se vedea, dacă ei sunt suficient de capabili, ca să corespundă misiunii ce voiesc a îmbrăţişa. Căci „hatârul şi protecţia“, cum a declarat Dl. Prim-Ministru Gh. Tătărescu, trebuie să dispară pentru totdeauna şi să fie înlocuite prin „MUNCĂ ŞI CAPACITATE“. Primiţi, Domnule Ministru, asigurarea distinsei mele consideraţiuni.

Bucureşti
5 februari 1940
Ioan Pelivan,
Senator (m.p.)
 


Powered by Joomla!.