Meniu principal
Reportaje
Latest News
- Moldavia And The Russian Expansion In The Black Sea Basin During 1768 -1856
- The Tsarist Policy Of Rooting Out The National Spirit And Assimilation. The Resistance Put Up By Bessarabian Romanians
- On The Romanians’ And Their Country’s (Countries’) Names
- Moldovan Identity. The Story Of A Concept
- Gheorghe Cojocaru: We Delayed Our Dissociation From Communism
Comunicate de presa
Autentificare
Evenimente viitoare
No current events.
Evenimente trecute
- 18.04.2011 - 04.05.2011 Expozitie manastiri rupestre B...
- 26.03.2011 - 26.03.2011 93 de ani de la Unirea Basarab...
- 07.10.2010 - 09.10.2010 SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ între...
- 14.06.2010 - 15.06.2010 ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA...
- 29.03.2010 - 30.03.2010 Democraţie vs. Totalitarism: ...
Parteneri
| PENTRU BASARABIA |
|
There are no translations available. Şaptesprezece ani s-au împlinit de când Basarabia răşluită de trupul Moldovei a hotărât unirea cu ţara veche. Este de prisos să recapitulăm împrejurările în care s-a săvârşit acest act; congresele ostăşeşti şi apelurile rostite în Sfatul Ţării, rolul jucat de inimoşii fruntaşi cărturari ai oropsitului ţinut şi mângâierea celei dintâi uniri în ceasurile sumbre ale războiului, când o armată aliată se pulveriza şi ne devenea duşmană, când Germania ne dicta cu călcâiul pe piept o pace trufaşă, lacomă şi răzbunătoare. Toate acestea se spun şi se scriu cu prilejul fiecărei aniversări. Ar fi de dorit ca prilejul să fie folosit şi într-alt fel. Nu slăvind mereu trecutul, ci mai ales cercetând prezentul şi pregătind viitorul. Căci toate aniversările unirilor, ca şi aniversările victoriilor din război, se perindă în filele calendarului ca tot atâtea mustrări. Ce s-a făcut şaptesprezece ani pentru Basarabia? Aceasta e întrebarea. De acolo ne-au venit pe vremuri cărturari şi scriitori cu adânc rost în trecutul culturii româneşti. De acolo, un boier cu suflet ca [Vasile] Stroiescu purta grijă pentru şcolile săteşti din ţara veche, pentru învăţătura şi foile din Ardeal. După unire, nu cu mulţi ani înainte de moarte, bătrânul Stroiescu a lăcrimat de jale la tribuna Parlamentului românesc. I s-a spus că e un moşneag cam ramolit. Fireşte, bătrânul vedea o Românie mare ideală, suferea pentru nedreptăţile şi părăsirile câte au urmat după unire. Gânduri şi simţăminte de moşneag ramolit. Sub un regim de făţarnic electoralism, grija pentru soarta norodului din Basarabia a fost numai de suprafaţă. Nu s-au organizat temeinic şcolile rurale, nu s-a dat viaţă foilor pentru popor, nu am asistat la o culturalizare a maselor, o culturalizare românească a acestor nepoţi şi strănepoţi de ostaşi care au stat de strajă la hotarele Nistrului de veacuri adormite... Oamenii politici au mers să culeagă voturi, n-au înţeles ce om curat se ascunde în sufletul acestor urmaşi ai călăreţilor orheieni, ai răzăşilor din Soroca, ai oştenilor de margine din vremea când peste albia Nistrului se scurgeau puhoaiele de cazaci şi tătari... În ciuda politicii şi socotelilor electorale se fac încercări de a înjgheba biblioteci româneşti, serbări cu jocuri şi cântece româneşti, o educare şi reeducare naţională a poporului. Toate undeva, departe, într-o desăvârşită părăsire şi uitare, parcă strădaniile ar avea loc la capătul lumii. Iar când insul politic, micul satrap local, iese din nepăsarea pasivă faţă de aceste încercări, nu o face pentru a întinde o mână de ajutor, ci pentru a semăna o dihonie din cine ştie ce mizeră socoteală. Din asemenea pricini, o aniversare ca aceasta mi se pare mai degrabă un prilej de mâhnite mustrări, decât de făţarnice festivităţi, cu paradă, muzici, discursuri şi cupe închinate în amintirea eroilor şi faptelor care aparţin trecutului. Să ne întoarcem ochii la stările prezentului. Să pregătim viitorul. (Articol în ziarul Curentul, din 11 aprilie 1935; fragmente) |




