Meniu principal
Reportaje
Latest News
- Moldavia And The Russian Expansion In The Black Sea Basin During 1768 -1856
- The Tsarist Policy Of Rooting Out The National Spirit And Assimilation. The Resistance Put Up By Bessarabian Romanians
- On The Romanians’ And Their Country’s (Countries’) Names
- Moldovan Identity. The Story Of A Concept
- Gheorghe Cojocaru: We Delayed Our Dissociation From Communism
Comunicate de presa
Autentificare
Evenimente viitoare
No current events.
Evenimente trecute
- 18.04.2011 - 04.05.2011 Expozitie manastiri rupestre B...
- 26.03.2011 - 26.03.2011 93 de ani de la Unirea Basarab...
- 07.10.2010 - 09.10.2010 SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ între...
- 14.06.2010 - 15.06.2010 ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA...
- 29.03.2010 - 30.03.2010 Democraţie vs. Totalitarism: ...
Parteneri
| CRĂCIUNUL LA ROMÂNII UITAŢI |
|
There are no translations available. Sărbătorile de iarnă ne copleşesc pe fiecare. Are un farmec aparte Crăciunul şi e aşteptat de tot românul. Fie că e sărbătorit pe stil nou în data de 25 decembrie, fie pe 7 ianuarie, adică pe stil vechi, Ajunul Crăciunului e vestit cu aceleaşi colinde la toţi românii. Împodobirea bradului, tăierea porcului, clinchete de zurgălăi şi colindători... Acesta ar fi Crăciunul pe care ni-l dorim să-l petrecem alături de familie şi de cei dragi. În sudul Basarabiei obiceiurile nu au fost atinse aproape defel de aripa modernităţii. Ele s-au păstrat aceleaşi, cum le făceau strămoşii cu ani în urmă. În Barta, Crăciunul e sărbătorit pe 7 ianuarie, dar tot cu aceleaşi tradiţii româneşti. Aici se formează mai multe cete de colindători, care se adună timp de o săptămână ca să se pregătească. Merg apoi de la casă la casă, colindând pe fiecare. Gospodăriile mai înstărite, adică cei care le vor da mai mulţi bani, au dreptul să ceară ce colinde vor, adică o colindă pentru fată mare, pentru casă nouă, pentru copil mic, văduvă, etc. Cine are fată mare în casă trebuie neapărat să pună flori la căciulile colindătorilor. Dacă nu sunt primiţi de către gazde, colindătorii le fură porţile, pentru ca apoi să le ceară răscumpărare. La fiecare colţ de stradă colindătorii se opresc şi dansează. În Slatina din Maramureşul din dreapta Tisei se colindă trei zile la rând. Fetele care sunt colindate în prima seară sunt cel mai mult cinstite şi respectate; apoi, în a doua şi a treia zi, colindă fetele şi băieţii împreună. Maramureşeanul aşteaptă în seara de Crăciun „Betleemul“, o înscenare a naşterii pruncului Iisus, care se face în faţa bisericii în seara de Litie, apoi se merge pe la casele oamenilor. Bucovina de nord vesteşte Crăciunul prin „Irod“, scenă la care participă doar băieţii. Ei pleacă numai la casele care au fete mari, intră în casă, Irod cere un scaun să se aşeze, iar ceilalţi, Harapul, îngerii, soldaţii, ciobănaşul cântă şi colindă. De asemenea, în Bucovina se mai face şi „Malanca“, personajele căruia sunt mirele, mireasa, vornicei şi „druşte“, însă toate aceste personaje sunt la fel interpretate numai de flăcăi, care merg pe la casele cu fete mari. Ultima fată colindată de „Malancă“ trebuie să o petreacă până la următoarea casă. Tot de Crăciun, gazdele aşteaptă preotul să vină să la sfinţească locuinţele. Preotul este aşteptat la poartă cu o lumânare aprinsă în mână. Dacă nu este nimeni la poartă, el nu intră la gazda respectivă. Sosirea preotului se vesteşte prin strigătul vecinilor. Ei se adună, şi mic şi mare, şi strigă „Chiraleisa“. Dacă în casă este o fată mare, preotul trebuie să stea un pic aşezat pe pat, că astfel, se zice, fata o să se mărite. Pe masa fiecărui gospodar, de Crăciun trebuie neapărat să fie doi colaci copţi în cuptor, prune uscate, sarmale şi grâu fiert. În Basarabia, Crăciunul e aşteptat cu pâine, adică în modul cel mai frumos şi mai solemn. Gospodinele coc din aluat „crăciunelul“, un colac mic în forma cifrei opt, dar şi „ajunelul“, care nu completează optul, adică doar vesteşte apropierea, ajunul Naşterii Domnului. Aceşti doi colaci se agaţă, împreună cu flori de busuioc, la icoană şi se ţin până la Sf. Gheorghe, când se scot şi se dau la animale, păsări ca să la păzească de rele. Toţi aşteaptă Crăciunul, mult mai mult însă românii din spaţiile rupte de ţară, căci prin colinde şi urături ne simţim noi la noi acasă, ne simţim mândri că încă mai păstrăm comoara lăsată de strămoşi, că sunt frumoase, cu adevărat, tradiţiile şi obiceiurile de iarnă, iar cu ele suntem şi noi mai frumoşi la suflete. |




